!!!Important!!!

Acest blog reprezintă strict părerile mele.
Orice asociere între numele meu și documentele oficiale legate de ora de Religie (lecții, fișe, manuale, programe școlare etc) sau cu acțiunile oficiale ale Bisericii Ortodoxe Române sau ale Arhiepiscopiei Timișoarei ori ale Școlii Gimnaziale Satchinez nu-și are menirea. Aceste instituții nu pot fi responsabile pentru postările mele și nici trase la răspundere!
Unele din materiale de pe blog (filme și cărți) sunt descărcate de pe internet (Scribd sau alte site-uri) și au caracter informațional.
Oricine este liber să preia de blog orice informație!

luni, 5 septembrie 2016

Dascăl de religie fiind, cum poți aduce la Hristos pe copiii pe care familiile lor Îi țin departe de bucuriile de care vorbeați

Dascăl de religie fiind, cum poți aduce la Hristos pe copiii pe care familiile lor
Îi țin departe de bucuriile de care vorbeați[1]?

Maica Siluana Vlad
          
  Domnul Inspector este aici? De la religie? Părintele consilier cultural este? Dacă da, văr rog, puneți mâinile așa la ureche ca să nu auziți ce spun acum: Să nu faceți ce scrie în programă! Dacă respectați programa nu-i aduceți la Biserică, maică, îi faceți să fugă de la Biserică. Spuneți așa acolo, câteva idei, să nu vină părintele să vă controleze, puțin din temă și după aceea stați de vorbă cu ei. Că ei sunt teribili de grozavi, dar nu cred, li se pare că nu cred. Au lucrat numai cu sinapse din alea care nu cred, nu? Dar ai au probleme, ei au întrebări și, încet, încet, dacă dumneavoastră credeți în Dumnezeu, imposibil să nu le faceți poftă. Imposibil. Să avem ce să le arătăm, dar să-i lăsăm omului timp să vadă. Lăsați-le timp să vă pună în inferioritate, să fie obraznici, acceptați, cu rugăciune, toate aceste perioade în care ei se revoltă și simt nevoia să fie mai grozavi decât dumneavoastră! Și Dumnezeu vă va învăța, vă va sufla! Sunt și situații imposibile, dar nici Dumnezeu n-a zis: „Aduceți-i pe toți la Mine!”. A zis numai: „iubiți-i pe toți și lăsați-i să vină la Mine”! cred că mai degrabă ar trebui să fim atenți să nu-i împiedicăm să meargă la Domnu, prin felul nostru de a fi. Faceți ce puteți și Dumnezeu lucrează restul. Pe mine m-a învățat Înaltul Serafim odată, când eram gata să cad în deznădejde și ziceam: „Da` degeaba mă mai duc acolo, mai bine să-mi fac rugăciunea minții mele în mănăstire, că iată, nu se schimbă nimic!” și mi-a zis Înaltul: „Maică, acum ai făcut păcat mare! Să te spovedești și să nu numeri niciodată, să nu socotești!” Că, știți, când David a făcut un recensământ a fost aspru pedepsit de Dumnezeu. Nu socotim noi ce am făcut pentru că Domnul e Cel ce face. Ai primit binecuvântate să lucrezi acolo, fă ce ai de făcut! Fă-ți cruce și mergi cu Domnul! Ia și o cruce în mână, așa ca mine… Nici nu știți cât ajută[2]!





[1] Este vorba de bucuriile credinței.
[2] Monahia Siluana Vlad, Meșteșugul bucuriei, vol. 2, Doxologia, 2009, pp. 202-203.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu

Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...