Treceți la conținutul principal

„Înger, Îngerașul meu” - Ana Blandiana


„Înger, Îngerașul meu”

        

    Încerc să îmi imaginez ce fel de om aș fi fost și cum ar fi fost viața mea, dacă în copilărie nu aș fi fost învățată să îngenunchez la marginea patului și să spun, înainte de a adormi, rugăciunea. Nu reușesc, pentru că ar fi vorba de cineva atât de diferit, încât nu pot să-l înțeleg, simt că trebuie să-mi fie mila de el. Pentru că, în timp ce spuneam „Înger, îngerașul meu” cu pleoapele cât mai grele și vedeam printre gene cum îngerii se joacă fâlfâind între viața și vis, adormeam fericită, iar aceea senzație de dulce intimitate cu transcedentalul nu avea să mă mai părăsească niciodată.
            Nu pot să-mi imaginez cum aș fi rezistat tuturor încercărilor prin care am trecut de-a lungul vieții, fără sentimentul născut atunci că nu sunt niciodată singură, că lângă mine se află mereu, protejându-mă și gata să mă ajute, îngerul păzitor din rugăciunea de la marginea patului. Și asta pentru că pur și simplu nu aș fi rezistat. Toată puterea, tot curajul și chiar toată inteligența pe care m-am sprijinit mai târziu proveneau din acel miraculos sentiment al nesingurătății descoperit în prima copilărie.
            De altfel, aceste rugăciune simple de la început de lume – cu versurile lor naive, învățate pe de rost de copii chiar înainte de a le înțelege – reușesc într-un mod aproape magic să fixeze în micile suflete, pentru tot restul vieții, linia despărțitoare dintre bine și rău, ca și credința, bunătatea, duioșia, compasiunea, dragostea, speranța. Sunt ca niște semințe semănate la timpul potrivit din care, poate, vor crește plantele care să apere viitorul de uscăciune, opunând luptei sălbatice între generații, dragostea de părinți și legi de fier al celui mai puternic, mila caldă pentru cel mai slab.
            Recitesc înduioșată și cu nostalgie poezii pe care le recitam când aveam 3-4 ani și pe care le știu pe dinafară și acum, fără să le judec estetic și fără să mi se pară învechite. Le recitesc cu sentimentul cu care privesc vechile icoane pe sticlă în care chiar stângăcia desenului dă farmecul și argumentul autenticității.
            Tot ce pot să sper este ca un număr cât mai mare din copiii de azi să le învețe pentru toată viața și un număr cât mai mare din adulții de mâine să și le aducă aminte cu înduioșarea și nostalgia mea de acum, cu neobosita convingere că lumea noastră tehnică și rece mai poate fi încălzită – și salvată astfel – la sânul vechilor obiceiuri și a veșnicei credințe. Și nu sunt în stare să-mi imaginez un tablou mai vibrant de optimism și speranță decât viziunea milioanelor de copii ai viitorului îngenunchiați în cămășuțe albe la marginea patului și spunând cu pleoapele grele de somn „Înger, îngerașul meu…”
Ana Blandiana[1].


[1] Cele mai frumoase poezii creștine pentru copii, Antologie de Leon Magdan cu o prefață de Ana Blandiana, ed. Mateiaș, București, 2006, pp 4-5.

Comentarii

Postări populare de pe acest blog

Ce înseamnă să fiu creștin (fișe de lucru pdf+jpg) - Clasa pregătitoare

Fișă Omul se bucură de creația lui Dumnezeu (Cărticică) Clasa I

Patimile și Învierea Domnului - Clasele III-VII

Patimile și Învierea DomnuluiClasele III-VII Lecția cuprinde: un filmuleț legat de Săptămâna Patimilor, o imagine (iocană) cu Răstignirea Domnului, o altă imagine (Icoană) cu Invierea Domnului, o imagine cu o fișă de lucru și lista evenimentelor din Săptămâna Patimilior.  https://www.youtube.com/watch?v=_-fyrwbr8rw - Film Săptămâna Patimilor.



Duminica sărbătorim Intrarea Domnului în Ierusalim.Miercuri Domnul Iisus a fost vândut de Iuda pe 30 de arginţi.Joi  a avut loc Cina cea de Taină. La Cină Mântuitorul a spălat picioarele ucenicilor, a întemeiat Sfânta Taină a Euharistiei, la descoperit pe trădător şi a prezis lepădarea lui Petru. Tot joi, după Cină, Iisus s-a îndreptat cu ucenicii în grădina Ghetsimani unde a fost prins.Vineri Domnul Iisua a fost lovit cu palmele peste față, a fost biciuit și apoi îmbrăcat într-o hlamidă roșie. Apoi I-au pus o cunună de spini pe cap și o cruce grea în spate. Domnul a căzut sub greutatea crucii, iar când au ajuns la locul numit al „Căpățânii”  a fos…